Prolog
Nu am nimic. Dar totusi nu ma simt goala. Nu stiu nimic, si totusi nu ma simt nestiutoare. Ceva imi inalta sufletul de plumb de parca ar fi un balon cu heliu.
Florin Chilian- Chiar daca
Chiar daca ai plecat, nu imi mai pare rau, sunt libera in sfarsit.
Chiar daca nu te voi mai vedea, nu imi vei lipsi, voi fi eu insami in sfarsit.
Chiar daca ma vei uita, nu voi plange, imi va ramane amintirea ta pentru totdeauna.
Chiar daca o vei iubi pe ea, nu te voi uri, iubirea nu moare…se ascunde doar.
Chiar daca nu-ti voi mai auzi glasul, nu voi surzi, voi auzi cantecul naturii ce imi va spune mereu ca nu trebuie sa renunt la sentimente.
Chiar daca voi ramane singura, nu ma voi simti asa, pentru ca steaua ta va fi mereu acolo, stralucind pentru mine.
Chiar daca eu sunt vinovata, nu ma simt rau, pentru ca m-am iertat deja.
Chiar daca nu mai crezi in magie, ea nu va muri, va fi mereu acolo pentru tine, asteptand sa ai din nou nevoie de ea.
Chiar daca pentru tine nu voi mai exista, nu voi inceta sa exist [poate pentru tine nu insemn prea mult, dar pentru mine sunt al naibii de importanta], voi simti, voi respira, voi scrie, voi canta…entru mine !
Chiar daca imi intorci spatele, nu ti-l voi intoarce si eu, voi ramane in urma ta asteptand sa te intorci.
Chiar daca parfumul tau se va narui in bataia vantului, nu am sa caut alta floare, pentru ca nu pot schimba o garoafa pe un trandafir.
Chiar daca lacrima din ochiul tau s-a uscat, a mea va nu se va pierde in desertul deziluziilor, se va prelinge in continuare pe fata mea, curatand-o.
Chiar daca ieri a trecut, eu nu voi muri, voi trai si azi pentru maine.
« ce mult te-a iubit…cat te-a iubit de mult »
Epilog
Si daca ma insel ? Daca pana la urma iubirea moare? Daca se usuca precum un crin in desert ? Cred ca doar speranta este singura care nu moare…si poate singura ce poate readuce la viata orice. Pare un sentiment magic, ce nu doar te face sa te simti mai bine, ci face ca lucrurile sa fie mai bune.